Din nou despre 80

Un eveniment pe care as regretat daca l-as fi ratat. O seara frumoasa. Aseara, la Sala Palatului, am fost la concertul Sandrei. In deschidere am avut placerea sa il vad si ascult pe Francesco Napoli, ale carei hituri din ‘80 au ramas la fel de puternice si au rezistat trecerii timpului. Poate surpriza a fost destul de mare cand am observat ca in sala erau si destui oameni foarte tineri care poate in anii de glorie ai lui Francesco nici nu erau nascuti.  Dupa o ora in care Francesco ne-a incantat cu binecunoscutele hituri, a urmat Sandra. Timpul nemilos era firesc sa isi lase amprenta si asupra ei, insa energia si deboordarea ii erau aceleasi. A fost o izbucnire a salii cand hiturile precum Maria Magdalena, In the heat of the night, Midnight Man, Everlasting Love sau Hiroshima au rasunat printre fani.A cantat si melodii noi ca si The Night is Still Young (duet cu Thomas Anders de la Modern Talking), In a Hearbeat sau Tete a Tete, cu care de altfel a si incheiat concertul.

Am simtit ca ma intorc in timp si sincer as fi vrut sa raman acolo, ‘agatata’ de acei ani si acele cantece cu care am crescut si care mi-au modelat gustul pentru muzica. Pentru mine a fost o seara unica, o seara de vis care a reunit sub umbrela ei doi artisti desavarsiti, pe care imi doresc sa-i revad si cu alte ocazii.

Gripa panicoasa…

….sau cum poti deveni rapid ipohondru.

Eu cel putin cred ca am devenit sau poate ca mereu am avut o trasatura a ipohondriei insa zilele acestea mi-am autodepasit toate limitele. Recunosc ca ma sperie tot ceea ce se intampla la noi, amploarea acestui fenomen si asa intens mediatizat. Incerc totusi sa imi pastrez logica si ratiunea intacte si sa nu ma las prada acestui vartej de informatii si evenimente. Intamplarea face insa ca de ieri sa ma bantuie o raceala, care se manifesta prin tuse seaca si glas ragusit. Nu cred ca e cazul sa ma panichez si sa asociez orice stranut sau acces de tuse cu virusul AH1N1. DAR consider ca este foarte important ca fiecare dintre noi sa fie constient de rapiditatea si usurinta cu care acest virus se transmite si sa incerce sa se protejeze si in acelasi timp sa ii protejeze pe cei din jur. Sa aiba acea constiinta civica si sociala care de altfel la noi la romani este mai greu de gasit. Macar o data sa aratam ca stim sa fim oameni adevarati si solidari!

Intoarcerea la inocenta

De multe ori, poate in exces chiar, imi amintesc de copilarie cu ale ei dulci clipe. Si mi-e tare dor de mireasma acelor zile. De jucariile primite de la parinti si bunici, de prostioarele facute cu alti copii, de ghiozdanul din spate, de prima zi de scoala, de serbarile de Craciun, de visele de atunci, de nazbatiile din timpul orelor, de naivitatea si frumusetea clipelor, de jocurile cu ceilalti copii, de aerul curat si casa cu gradina unde deseori ma ascundeam de parinti si frati, de diafilmele proiectate pe perete, de lacramioarele si ghioceii pe care ii protejam de peticele de zapada din jur, de daruirea dragilor parinti, de libertatea de atunci si de mirosul sarbatorilor, de furtunile de vara cand fugeam in camera parintilor de frica fulgerelor si trasnetelor, de povestile nemuritoare. Si de tot parfumul acelor ani. Nu-mi place sa fiu adult, sa am responsabilitati si griji, sa alerg zilnic la servici, sa fiu OM MARE. Dar poate ca cel mai important este sufletul iar el este singurul in masura sa readuca in amintire acea savoare si unicitate a copilariei……

Nevoia de prieteni

Doream de ceva vreme sa scriu cate ceva despre prieteni. Despre nevoia de a avea aproape pe cineva care sa te asculte cand ai nevoie, sa te inspire, sa iti stie sufletul. Cu alte cuvinte sa fie acolo cand ai nevoie de el. Nu putem acorda asemenea distinctii tuturor celor mai mult sau mai putin apropiati noua. Si este ceva normal. Nu toti reusesc sa ne cunoasca la fel si sa stie care sunt premizele unei adevarate relatii de prietenie. Oricum  nu conteaza numarul, ci calitatea. Oamenii adevarati sunt greu de gasit si poate chiar si mai greu de pastrat. Eu am privilegiul de a fi gasit o astfel de persoana si imi doresc sa o pastrez cu sfintenie. Pentru tine, draga O!

Convertirea la nesimtire

Uneori simt ca imi pierd echilibrul, ca ma aflu la limita dintre nebunie si realitate. O ‘nebunie’ indusa de problemele din jur. Goana orasului, ‘lupta’ oamenilor, nesimtirea din jur, falsitatea si ipocrizia sunt doar cateva dintre cele care ne bantuie existenta zilnica. Suntem in pericol de a ne contamina cu totii, suntem prea putini cei care ne mai pastram adevaratele valori, asa cum ne-au fost date de catre parintii nostri. Ma uit cu mirare in jur cum oamenii se transforma, devin oportunisti si se folosesc de cei din jur intr-o nesfarsita ipocrizie. Nu vreau si nu pot sa devin ca ei, nu ii vreau aproape de mine, nu ma intereseaza persoana lor. Voi lupta cu toate puterile pentru a-mi pastra integritatea chiar si intr-o tara prea murdara, o tara al carei viitor nu pare a intra pe un fagas normal. Imi doresc sa imi cresc copiii intr-un mediu sanatos, unde aceasta murdarie si nesimtire sa nu ii poata atinge. Este oare posibil acest lucru?

Din nou in lumea mea

Da, am revenit. Si de data aceasta promit sa scriu constant. Primul post din 2009 era chiar cel din noaptea dintre ani. Au trecut de atunci mai mult de noua luni iar timpul s-a scurs poate prea repede. Am revenit ca sa imi astern gandurile, sentimentele, intamplarile, sufletul. Povestirile din viata mea si ale celor din jur. Si da, mi-a fost dor…..

2009

Am intrat de doua ore in noul an, in 2009! Si tot ce imi doresc sunt tot atatea dorinte implinite si vise realizate, sanatate si multa voie buna. Toate sa mearga din plin si sa nu existe decat jumatatea plina in orice pahar ! La Multi Ani tuturor!!!

http://www.youtube.com/watch?v=dcLMH8pwusw

Mos Craciun exista!

E ajunul Craciunului si suntem in asteptarea lui Mos Craciun. Copii si deopotriva adulti. Cu totii il asteapta cu aceeasi intensitate si nerabdare. Pentru noi, cei mari, semnificatia este diferita. Mosul cel batran reprezinta dorinta de iubire, de sanatate si de vise implinite a noi, fostilor copii de altadata. Ajunul Craciunului este seara viselor si a intoarcerii in timp, este seara asteptarii celei mai placute, a cadourilor si a surprizelor. Cu totii avem sperante de mai bine si in seara de Ajun credem cu tarie in indeplinirea tututor dorintelor. Bradutul impodobit, zapada si peisajele de vis, caldura familiei si a celor dragi, mirosul de cozonac si zambetul mamei…toate vin sa intregeasca peisajul iernatic de poveste. Desaga Mosului cuprinde tot ce ne dorim si mai ales speranta. Mos Craciun aduce cu sine tot ce e mai pur si bun. Si da, exista! In fiecare dintre noi!

Dance, Dance!

Cu cat trece timpul cu atat nu ma pot satura de muzica anilor 80. Am mai scris despre ea. Si voi continua sa scriu. Powerplay-ul acestei saptamani este o superba melodie a celor de la BZN. Si poate va intrebati care. Da, e greu de ales. Toate cantecele lor sunt minunate si nemuritoare. Desi ei s-au retras din muzica acum un an, melodiile lor continua sa traiasca. Prin noi cei care le ascultam si le pretuim. Va invit la dans!

http://www.youtube.com/watch?v=weJ4a5cKGZ4

In cautarea iernii

A mai trecut o toamna. Cu ploi, vant, frunze moarte si paduri pustii. Cu bune si rele. Afara deja se simte mirosul deja iernii. E sfarsit de noiembrie, o luna trista si mohorata si in care parca toate angoasele se aduna pentru a intregi peisajul. Mai sunt 2 zile pana cand incepe iarna. Cel putin din punct de vedere calendaristic.

Nu imi place toamna sau mai bine zis toamna de noiembrie. Nimic spectaculos, nimic frumos, nimic vesel. Nimic care sa faca sufletul sa tresalte. Ci doar sa il afunde intr-o nesfarsita melancolie si tristete.

Poate si de aceea astept cu mare nerabdare inceputul iernii. Si iarna in sine. Cu zapada imaculata si pura, cu muntii inalti, cu brazii impodobiti de promoroaca. Este unul din putinele momente frumoase ale anului. Iarna, desi friguroasa si lunga, aduce cu ea si multa incantare. Pentru suflet si gand. Decembrie este luna sarbatorilor, a minunatului Craciun si a inceputului unui nou an. Care va aduce o multime de evenimente.

Imi doresc o iarna care sa-mi alimenteze trairile si sa-mi amplifice sentimentele, care sa imi fie o devotata tovarasa si sa ma insoteasca in calatoriile pe care le planuiesc. O iarna doar a mea.