Trairi

A trecut foarte multa vreme de cand nu am mai scris. Insa ultimul an si jumatate a fost scris in memorie, fiind plin de evenimente. Mai vesele si mai triste….

Astazi am decis sa ma ratacesc de buna voie prin amintiri. Sunete, acorduri, mirosuri – toate ma inspira astazi pentru a ma afunda in alte vremuri apuse, dar traite de mine si pentru mine. Imi e dor de acele vremuri, de noi cei de atunci, de prietenii si naivitatea de atunci. E grea realitatea prezenta, insa mereu am grija sa mi las cate o portita de scapare si prin care sa alunec in negura timpului pentru a ma revedea in alte ipostaze. Astazi ma bucur de acordurile unei melodii (comerciala, de altfel) dar care pare-se ca m-a prins in vraja ei:

Doar petale uscate, cazute pe-o carte
Imi spun ca tu… esti departe
Si nu stii cum arde
Si nu stii cum doare
Tu nu esti… unde esti oare?

http://www.youtube.com/watch?v=4e_tXnbuv7w

 

 

La final de 2009

Mai sunt 8 minute si se termina anul 2009. Un an care ar fi putut sa fie mai bun si mai plin de bucurii. Am insa speranta ca 2010 va fi unul cu mult mai bun, un an cu mai multa sanatate pentru toti, cu mai multe realizari si impliniri. Fie ca dragostea, intelegerea, belsugul, linistea si sanatatea sa fie cele mai de pret lucruri care sa ne insoteasca in 2010. La Multi Ani!!!!!!!!!!

Seara de Ajun

O seara speciala, o seara pe care eu o astept mereu cu mare drag si nerabdare. O seara in care dorintele pentru anul viitor prind contur, seara in care bradutul impodobit il asteapta in tacere pe Mosul cu desaga-i plina. Este seara familiei, a momentelor frumoase, a cadourilor primite si a mirosului de brad. O seara cu totul speciala si in care mi-as dori sa pot opri timpul din mers pentru a pastra toate clipele minunate. Anul acesta, poate si datorita zapezii, simt ca este un Craciun de poveste, menit sa faca sufletul sa vibreze de magie si fericire. Va doresc tuturor sa aveti parte de cele mai frumoase momente si de un Craciun pe masura!

Quality time

Daaa, in sfarsit am reusit sa ajung pe meleagurile dragi ale copilariei si unde zapada ma astepta cu albul ei imaculat. Astazi, in asteptarea lui Mos Craciun, am facut un om de zapada la a carui ‘constructie’ a participat toata lumea, cu mic cu mare. Un moment extrem de frumos, un timp de calitate petrecut pentru si cu cei dragi. Omuletul care a rezultat a avut chiar si manusi si o tigara in coltul gurii, o oala in cap si nasturei la tunica alba. Evident, ca nu am ratat tranta prin zapada si nici bataia cu bulgari. Orele au zburat foarte repede dar sunt fericita ca am marcat acest timp devenit deja amintire. O bucurie de copil ne-a patruns pe toti si am simtit cu adevarat spiritul Craciunului, al iernii si al minunatiei clipelor petrecute cu cei dragi.

Filme vechi si noi

Astazi am avut chef sa ma uit la un film aparut cu mai bine de 20 de ani in urma. Un film care m-a captivat timp de o ora si jumatate. Spre rusinea mea, nu am vazut pana acum decat secvente din el insa acum i-a venit randul la vizionare. Este vorba despre Dirty Dancing, un film excelent. Un film de vazut in vacanta, un film relaxant dar seducator. Filmul muzicii si al dansului si al acordurilor nemuritoare.

Mai am o lista de cateva filme pe care planuiesc sa le vad in aceasta vacanta, urmatorul insa va fi Amintiri din Epoca de aur. Voi reveni cu amanunte.

Iarna mofturoasa

Mai e un pas pana la sosirea Craciunului si de data asta chiar sper ca iarna sa ne onoreze prin peisajele incarcate de zapada. Primii fulgii au cazut ieri in Bucuresti dar si prin tara. Insa cam atat. Cativa fulgi. Sarbatorile de iarna reprezinta momentul asteptat un an intreg, momentul revederii cu cei dragi, al bradului impodobit, al dorintelor si sperantelor pentru anul viitor. Pentru mine zapada a ajuns sa fie un detaliu care chiar face diferenta iar prezenta ei ma face sa ma simt mai fericita si sa traiesc cu si mai multa bucurie momentul sarbatorilor. De aceea imi doresc un Craciun alb, un om de zapada si o ninsoare ca in povesti!

Un altfel de film

In sfarsit am reusit sa vad un film despre care auzisem multe. Multe opinii pro dar la fel de multe si contra.  Este vorba despre Strania Poveste a lui Benjamin Button. Un film pe care nu l-am considerat plictisitor si nici prea lung. Un film bine realizat si o poveste interesanta. Un film care te face sa reflecti asupra vietii, asupra destinului si iubirii. O poveste despre trecerea timpului si despre cum momentele petrecute cu cei dragi sunt de fapt cele care ne contureaza existenta. Mi-a placut aceasta poveste si cu siguranta este un film pe care il voi revedea peste timp.

O zi libera

Este 1 Decembrie, ziua noastra nationala si ma bucur sa vad ca si Google ne onoreaza prin modificarea siglei.

Imi pare bine ca mai prind o zi de odihna si incerc pe cat posibil sa ma detasez de pro tv-ismele si anten-ismele sufocante.  Prefer sa citesc, sa ma plimb, sa ma bucur de cei din jur, sa intampin cu bucurie vemea rece, sa astept cu nerabdare prima zapada. Sa fac tot ce am chef si sa ma simt bine!

Dulce Noiembrie

Un noiembrie cu soare si vreme neobisnuit de calda, o luna mult mai capricioasa decat de obicei si mai solidara cu oamenii decat in alti ani. Ne-am bucurat de soare si cer senin aproape pe tot parcursul acestei luni si pentru o clipa poate ca ne-am fi dorit ca iarna lunga sa nu mai vina. Intamplarea a facut ca ieri, in ultima zi a lunii, sa am ocazia de a spune la revedere lunii noiembrie 2009, prin vizionarea unui film foarte dragut si care emana acea simplitate si frumusete a vietii. Ma refer la Sweet November, un film care m-a impresionat, m-a emotionat si m-a facut sa ma gandesc din nou la clipele ce trebuie neaparat pretuite. Da, acele momente aparent fara valoare dar care de fapt reprezinta viata in sine. Micile bucurii pe care cu totii ar trebui sa ni le gasim in fiecare zi a vietii noastre pentru ca, desi trist, e adevarat ca maine este posibil sa nu mai existe.  Mi-am propus de mult sa imbratisez aceasta filosofie, insa recunosc ca nu mereu reusesc. Insa ma bucur ca exista momente – cum ar fi de exemplu vizionarea acestui film – cand imi amintesc de ceea ce mi-am propus. Si de ce sa nu fim sinceri, toate povestile din filme sunt pana la urma rupte din viata asa ca pentru mine unele dintre ele sunt niste “dusuri reci” care ma fac sa imi regandesc valorile si sa acord prioritate acelor momente si intamplari care dau savoare vietii.

Din nou despre 80

Un eveniment pe care as regretat daca l-as fi ratat. O seara frumoasa. Aseara, la Sala Palatului, am fost la concertul Sandrei. In deschidere am avut placerea sa il vad si ascult pe Francesco Napoli, ale carei hituri din ’80 au ramas la fel de puternice si au rezistat trecerii timpului. Poate surpriza a fost destul de mare cand am observat ca in sala erau si destui oameni foarte tineri care poate in anii de glorie ai lui Francesco nici nu erau nascuti.  Dupa o ora in care Francesco ne-a incantat cu binecunoscutele hituri, a urmat Sandra. Timpul nemilos era firesc sa isi lase amprenta si asupra ei, insa energia si deboordarea ii erau aceleasi. A fost o izbucnire a salii cand hiturile precum Maria Magdalena, In the heat of the night, Midnight Man, Everlasting Love sau Hiroshima au rasunat printre fani.A cantat si melodii noi ca si The Night is Still Young (duet cu Thomas Anders de la Modern Talking), In a Hearbeat sau Tete a Tete, cu care de altfel a si incheiat concertul.

Am simtit ca ma intorc in timp si sincer as fi vrut sa raman acolo, ‘agatata’ de acei ani si acele cantece cu care am crescut si care mi-au modelat gustul pentru muzica. Pentru mine a fost o seara unica, o seara de vis care a reunit sub umbrela ei doi artisti desavarsiti, pe care imi doresc sa-i revad si cu alte ocazii.