Inceputul lunii martie reprezinta inceputul primaverii, al anotimpului care da tonul inverzirii naturii, al dezmortirii dupa iarna lunga. Mixul de culori si nuante poate fi cel mai bine admirat la munte. Pe 1 si 2 martie am uitat de iarna si cu sufletele pline de soare am plecat catre Cheia, un loc despre care auzisem, dar pe care pasii nu il gasisera pana atunci. O mica localitate, strajuita de masivul Ciucas. O oaza de liniste si viata simpla. In cel mai adevarat sens! Varfurile muntilor inca apartineau iernii ca de altfel si unele locuri din poienite unde ochii se incantau de placere la vederea unui verde inca crud si al petecelor de zapada. Un amestec brut de iarna si primavara, de soare si vant, de oameni simpli si natura virgina. Pensiuni curate si pur rustice, orice altceva ar face nota discondardanta cu stilul si specificul zonei. Oameni calzi si ospitalieri, oameni obisnuiti cu turistii si pretentiile lor. Peisajele sunt absolut de vis, de multa vreme nu am mai zarit un cer atat de albastru si senin. Drumul de la Cheia la Brasov merita facut pe indelete. La fiecare pas natura tine sa iti arate ceva minunat si de care merita sa te bucuri pe indelete. Energia pozitiva a zonei iti incarca sufletul si mintea, te purifica si te mai face mai puternic. Am continuat drumul pe ruta Brasov-Campulung, cu multele lui serpentine, cu muntii care apar si dispar, cu vaile adanci si satele din interioriorul lor. A fost un weekend de poveste, un weekend devenit deja amintire in care pozele raman martorul tacut care sa continue firul ei!
