A mai trecut o toamna. Cu ploi, vant, frunze moarte si paduri pustii. Cu bune si rele. Afara deja se simte mirosul deja iernii. E sfarsit de noiembrie, o luna trista si mohorata si in care parca toate angoasele se aduna pentru a intregi peisajul. Mai sunt 2 zile pana cand incepe iarna. Cel putin din punct de vedere calendaristic.
Nu imi place toamna sau mai bine zis toamna de noiembrie. Nimic spectaculos, nimic frumos, nimic vesel. Nimic care sa faca sufletul sa tresalte. Ci doar sa il afunde intr-o nesfarsita melancolie si tristete.
Poate si de aceea astept cu mare nerabdare inceputul iernii. Si iarna in sine. Cu zapada imaculata si pura, cu muntii inalti, cu brazii impodobiti de promoroaca. Este unul din putinele momente frumoase ale anului. Iarna, desi friguroasa si lunga, aduce cu ea si multa incantare. Pentru suflet si gand. Decembrie este luna sarbatorilor, a minunatului Craciun si a inceputului unui nou an. Care va aduce o multime de evenimente.
Imi doresc o iarna care sa-mi alimenteze trairile si sa-mi amplifice sentimentele, care sa imi fie o devotata tovarasa si sa ma insoteasca in calatoriile pe care le planuiesc. O iarna doar a mea.
