De multe ori, poate in exces chiar, imi amintesc de copilarie cu ale ei dulci clipe. Si mi-e tare dor de mireasma acelor zile. De jucariile primite de la parinti si bunici, de prostioarele facute cu alti copii, de ghiozdanul din spate, de prima zi de scoala, de serbarile de Craciun, de visele de atunci, de nazbatiile din timpul orelor, de naivitatea si frumusetea clipelor, de jocurile cu ceilalti copii, de aerul curat si casa cu gradina unde deseori ma ascundeam de parinti si frati, de diafilmele proiectate pe perete, de lacramioarele si ghioceii pe care ii protejam de peticele de zapada din jur, de daruirea dragilor parinti, de libertatea de atunci si de mirosul sarbatorilor, de furtunile de vara cand fugeam in camera parintilor de frica fulgerelor si trasnetelor, de povestile nemuritoare. Si de tot parfumul acelor ani. Nu-mi place sa fiu adult, sa am responsabilitati si griji, sa alerg zilnic la servici, sa fiu OM MARE. Dar poate ca cel mai important este sufletul iar el este singurul in masura sa readuca in amintire acea savoare si unicitate a copilariei……
Nevoia de prieteni
Doream de ceva vreme sa scriu cate ceva despre prieteni. Despre nevoia de a avea aproape pe cineva care sa te asculte cand ai nevoie, sa te inspire, sa iti stie sufletul. Cu alte cuvinte sa fie acolo cand ai nevoie de el. Nu putem acorda asemenea distinctii tuturor celor mai mult sau mai putin apropiati noua. Si este ceva normal. Nu toti reusesc sa ne cunoasca la fel si sa stie care sunt premizele unei adevarate relatii de prietenie. Oricum nu conteaza numarul, ci calitatea. Oamenii adevarati sunt greu de gasit si poate chiar si mai greu de pastrat. Eu am privilegiul de a fi gasit o astfel de persoana si imi doresc sa o pastrez cu sfintenie. Pentru tine, draga O!
Convertirea la nesimtire
Uneori simt ca imi pierd echilibrul, ca ma aflu la limita dintre nebunie si realitate. O ‘nebunie’ indusa de problemele din jur. Goana orasului, ‘lupta’ oamenilor, nesimtirea din jur, falsitatea si ipocrizia sunt doar cateva dintre cele care ne bantuie existenta zilnica. Suntem in pericol de a ne contamina cu totii, suntem prea putini cei care ne mai pastram adevaratele valori, asa cum ne-au fost date de catre parintii nostri. Ma uit cu mirare in jur cum oamenii se transforma, devin oportunisti si se folosesc de cei din jur intr-o nesfarsita ipocrizie. Nu vreau si nu pot sa devin ca ei, nu ii vreau aproape de mine, nu ma intereseaza persoana lor. Voi lupta cu toate puterile pentru a-mi pastra integritatea chiar si intr-o tara prea murdara, o tara al carei viitor nu pare a intra pe un fagas normal. Imi doresc sa imi cresc copiii intr-un mediu sanatos, unde aceasta murdarie si nesimtire sa nu ii poata atinge. Este oare posibil acest lucru?
Din nou in lumea mea
Da, am revenit. Si de data aceasta promit sa scriu constant. Primul post din 2009 era chiar cel din noaptea dintre ani. Au trecut de atunci mai mult de noua luni iar timpul s-a scurs poate prea repede. Am revenit ca sa imi astern gandurile, sentimentele, intamplarile, sufletul. Povestirile din viata mea si ale celor din jur. Si da, mi-a fost dor…..
