Intoarcerea la inocenta

De multe ori, poate in exces chiar, imi amintesc de copilarie cu ale ei dulci clipe. Si mi-e tare dor de mireasma acelor zile. De jucariile primite de la parinti si bunici, de prostioarele facute cu alti copii, de ghiozdanul din spate, de prima zi de scoala, de serbarile de Craciun, de visele de atunci, de nazbatiile din timpul orelor, de naivitatea si frumusetea clipelor, de jocurile cu ceilalti copii, de aerul curat si casa cu gradina unde deseori ma ascundeam de parinti si frati, de diafilmele proiectate pe perete, de lacramioarele si ghioceii pe care ii protejam de peticele de zapada din jur, de daruirea dragilor parinti, de libertatea de atunci si de mirosul sarbatorilor, de furtunile de vara cand fugeam in camera parintilor de frica fulgerelor si trasnetelor, de povestile nemuritoare. Si de tot parfumul acelor ani. Nu-mi place sa fiu adult, sa am responsabilitati si griji, sa alerg zilnic la servici, sa fiu OM MARE. Dar poate ca cel mai important este sufletul iar el este singurul in masura sa readuca in amintire acea savoare si unicitate a copilariei……