Un eveniment pe care as regretat daca l-as fi ratat. O seara frumoasa. Aseara, la Sala Palatului, am fost la concertul Sandrei. In deschidere am avut placerea sa il vad si ascult pe Francesco Napoli, ale carei hituri din ‘80 au ramas la fel de puternice si au rezistat trecerii timpului. Poate surpriza a fost destul de mare cand am observat ca in sala erau si destui oameni foarte tineri care poate in anii de glorie ai lui Francesco nici nu erau nascuti. Dupa o ora in care Francesco ne-a incantat cu binecunoscutele hituri, a urmat Sandra. Timpul nemilos era firesc sa isi lase amprenta si asupra ei, insa energia si deboordarea ii erau aceleasi. A fost o izbucnire a salii cand hiturile precum Maria Magdalena, In the heat of the night, Midnight Man, Everlasting Love sau Hiroshima au rasunat printre fani.A cantat si melodii noi ca si The Night is Still Young (duet cu Thomas Anders de la Modern Talking), In a Hearbeat sau Tete a Tete, cu care de altfel a si incheiat concertul.
Am simtit ca ma intorc in timp si sincer as fi vrut sa raman acolo, ‘agatata’ de acei ani si acele cantece cu care am crescut si care mi-au modelat gustul pentru muzica. Pentru mine a fost o seara unica, o seara de vis care a reunit sub umbrela ei doi artisti desavarsiti, pe care imi doresc sa-i revad si cu alte ocazii.
