Gripa panicoasa…

….sau cum poti deveni rapid ipohondru.

Eu cel putin cred ca am devenit sau poate ca mereu am avut o trasatura a ipohondriei insa zilele acestea mi-am autodepasit toate limitele. Recunosc ca ma sperie tot ceea ce se intampla la noi, amploarea acestui fenomen si asa intens mediatizat. Incerc totusi sa imi pastrez logica si ratiunea intacte si sa nu ma las prada acestui vartej de informatii si evenimente. Intamplarea face insa ca de ieri sa ma bantuie o raceala, care se manifesta prin tuse seaca si glas ragusit. Nu cred ca e cazul sa ma panichez si sa asociez orice stranut sau acces de tuse cu virusul AH1N1. DAR consider ca este foarte important ca fiecare dintre noi sa fie constient de rapiditatea si usurinta cu care acest virus se transmite si sa incerce sa se protejeze si in acelasi timp sa ii protejeze pe cei din jur. Sa aiba acea constiinta civica si sociala care de altfel la noi la romani este mai greu de gasit. Macar o data sa aratam ca stim sa fim oameni adevarati si solidari!

Convertirea la nesimtire

Uneori simt ca imi pierd echilibrul, ca ma aflu la limita dintre nebunie si realitate. O ‘nebunie’ indusa de problemele din jur. Goana orasului, ‘lupta’ oamenilor, nesimtirea din jur, falsitatea si ipocrizia sunt doar cateva dintre cele care ne bantuie existenta zilnica. Suntem in pericol de a ne contamina cu totii, suntem prea putini cei care ne mai pastram adevaratele valori, asa cum ne-au fost date de catre parintii nostri. Ma uit cu mirare in jur cum oamenii se transforma, devin oportunisti si se folosesc de cei din jur intr-o nesfarsita ipocrizie. Nu vreau si nu pot sa devin ca ei, nu ii vreau aproape de mine, nu ma intereseaza persoana lor. Voi lupta cu toate puterile pentru a-mi pastra integritatea chiar si intr-o tara prea murdara, o tara al carei viitor nu pare a intra pe un fagas normal. Imi doresc sa imi cresc copiii intr-un mediu sanatos, unde aceasta murdarie si nesimtire sa nu ii poata atinge. Este oare posibil acest lucru?

2009

Am intrat de doua ore in noul an, in 2009! Si tot ce imi doresc sunt tot atatea dorinte implinite si vise realizate, sanatate si multa voie buna. Toate sa mearga din plin si sa nu existe decat jumatatea plina in orice pahar ! La Multi Ani tuturor!!!

http://www.youtube.com/watch?v=dcLMH8pwusw

In cautarea iernii

A mai trecut o toamna. Cu ploi, vant, frunze moarte si paduri pustii. Cu bune si rele. Afara deja se simte mirosul deja iernii. E sfarsit de noiembrie, o luna trista si mohorata si in care parca toate angoasele se aduna pentru a intregi peisajul. Mai sunt 2 zile pana cand incepe iarna. Cel putin din punct de vedere calendaristic.

Nu imi place toamna sau mai bine zis toamna de noiembrie. Nimic spectaculos, nimic frumos, nimic vesel. Nimic care sa faca sufletul sa tresalte. Ci doar sa il afunde intr-o nesfarsita melancolie si tristete.

Poate si de aceea astept cu mare nerabdare inceputul iernii. Si iarna in sine. Cu zapada imaculata si pura, cu muntii inalti, cu brazii impodobiti de promoroaca. Este unul din putinele momente frumoase ale anului. Iarna, desi friguroasa si lunga, aduce cu ea si multa incantare. Pentru suflet si gand. Decembrie este luna sarbatorilor, a minunatului Craciun si a inceputului unui nou an. Care va aduce o multime de evenimente.

Imi doresc o iarna care sa-mi alimenteze trairile si sa-mi amplifice sentimentele, care sa imi fie o devotata tovarasa si sa ma insoteasca in calatoriile pe care le planuiesc. O iarna doar a mea.

Pentru Cristina si Radu

Doi prieteni dragi implinesc astazi primul lor an de casatorie. A fost un an plin de evenimente si intamplari si primul dintr-un lung sir impreuna. Le urez inca o data sa fie fericiti si sanatosi si sa se bucure de fiecare clipa si fiecare pas impreuna. Va imbratisam si ….asteptam petrecerea de casa noua! 

Seara de vineri

Parca nu imi vine sa cred.  Vineri seara este o placere sa te plimbi pe strazile Bucurestiului. Cel putin in aceasta seara de vineri din luna mai. Poate si intervalul orar a fost unul favorabil…desi in multe seri la orele 19.30 orasul si RATB-ul gem din cauza multimii. Ei bine…exista dupa cum stim si exceptii de la regula. Si aceasta seara a fost una din ele. Fara stationat aiurea in trafic, fara cozi interminabile de masini si semafoare stricate, fara politisti plictisiti in intersectii. Pana si praful disparuse…datorita ploii cazute mai devreme. In sfarsit am avut ocazia sa vad si oameni mai relaxati, perechi vesele, zambete sincere si priviri optimiste.  Astea sunt momentele de liniste ale orasului si pare-se si ale oamenilor. Seara cade, totul devine si mai linistit si minunea serii de vineri pluteste in aer. Noapte buna, Bucuresti!

Cand (nu) iubesc Bucurestiul

Un Bucuresti ideal ar fi cel care sa isi merite pe drept cuvant numele de Micul Paris. Un oras in care sa nu existe asa multa poluare, mizerie, zgomot, aglomeratie, oameni nesuferiti, incruntati si mai mereu nepoliticosi. Sunt totusi momente cand iubesc Bucurestiul…dar prea putine. Un Bucuresti liber si fara aglomeratie in tramvaie sau pe sosele, cu putini oameni, cu strazi si parcuri aproape pustii. Asa s-a intamplat de summit, de Paste, de 1 Mai. Parca ti-e drag sa traiesti aici in asa conditii, sa poti sa parcurgi in 20 de minute distantele care in conditii “normale” le faci in mai mult de o ora. Sa pleci dimineata la servici fara stresul ca nici o ora nu iti este suficienta ca sa ajungi la timp. Sa fii OM in marea de oameni!

Imi doresc sa avem cat mai multe evenimente de anvergura si zile oficial libere ca sa ajungem sa iubim si sa pretuim acest oras imbatranit de vreme…dar mai ales de oameni.

In spiritul Craciunului

In fiecare an in decembrie imi amintesc nerabdarea cu care asteptam Craciunul, copil fiind. Si asta in continuare nu s-a schimbat. Cu aceeasi intensitate, in luna decembrie intru in spiritul sarbatorilor de iarna si imi doresc ca timpul sa treaca mai incet. Incepe febra cadourilor pentru cei dragi, impodobirea bradutului, decorarea casei. Colindele nu lipsesc si la fel mirosurile mancarurilor specifice, a cozonacului cald si a prajiturilor.

Ma uit pe geam si vad cum ninge, sper intr-adevar sa fie zapada si de Craciun, mai ales ca in ultimii ani a cam lipsit, ceea ce face ca peisajul de iarna sa fie incomplet. Ninge deja de cateva ore, imi place sa privesc cum cad fulgii mari si albi si acopera incetul cu incetul totul in jurul lor. Mi-ar placea sa fiu la munte acum, nu in Bucuresti, sa ninga cateva zile neincetat si absolut totul sa devina alb. Chiar si sufletul…care asa ar trebui sa fie mereu si mai ales acum in decembrie. Fulgii de zapada devin si mai mari, este un peisaj tipic de iarna. Iarna este anotimpul alb, pur si in care parca si timpul sta pe loc. Timpul viselor iernatice si al iluziilor care asteapta venirea primaverii pentru a prinde viata….

De la Mos Nicolae

Ca in fiecare an, in seara de 5 decembrie il asteptam pe Mos Nicolae. Un mos cu o desaga plina si cu cate ceva pentru fiecare dintre noi. Ni se insufla de mici copii existenta lui si in apropierea sarbatorilor de iarna ii asteptam sosirea. Anii trec peste noi, pe nesimtite din copii inocenti si naivi devenim adulti cu griji si responsabilitati. Cu toate astea, nu uitam de el: de Mos Nicolae. Dar poate ca intr-adevar se schimba ceva: dulciurile pe care le asteptam cand eram copii fiind sunt acum inlocuite de alte lucruri si realizam cu adevarat ca sunt destule pe care Mosul nici nu le poate aduce: o persoana draga inapoi, sanatate, timpurile trecute, vremea copilariei….

Perceptiile sunt diferite dar cu toate astea farmecul lui Mos Nicolae este unic si de neinlocuit. Si adultii il asteapta cu aceeasi nerabdare, este o ocazie in plus ca sa le amintesti celor de langa tine cat de mult ii pretuiesti. Prin noi si dorintele noastre Mos Nicolae va exista mereu si ne va bucura in fiecare an la inceputul lunii decembrie.

O zi de sarbatoare

 Azi e o zi speciala, e Sf. Mihail si Gavril. O ocazie in plus de a-i felicita pe cei care poarta acest nume, de a le arata inca o data ca ne amintim de ei si ca ii pretuim. Indiferent ca ne sunt rude, prieteni sau doar colegi. Si vremea e mai ingaduitoare, parca s-a mai incalzit putin si soarele se arata timid. Imi place sa ma bucur pentru cei a caror zi este, sa le daruiesc o particica din sufletul si gandurile mele, sa le fiu alaturi. Fiecare om merita o zi a lui in care sa se simta cel mai important, cel mai iubit, cel mai apreciat. Din pacate unii nu au deloc aceasta sansa, nu exista nimeni care sa le fie alaturi si sa ii felicite. De aceea este bine sa apreciem in fiecare zi ce avem si sa ne bucuram de miracolul fiecarei clipe. Niciodata clipa nu se va repeta, e efemera dar mai ales unica. Haideti sa o pretuim!